Inginer Aurel Minea
Inginerul Aurel MINEA
Inginerul Aurel MINEA s-a nascut la 24 martie 1926 in comuna Stramba (azi sat Hulubesti, com. Calugareni), intr-o familie numeroasa. A facut scoala primara in comuna natala, avand-o ca invatatoare in clasa I pe doamna Voinescu, iar in urmatoarele pe doamna Linica (Elena) POPA. In 1937, se inscrie la Scoala Normala din Gradistea, de unde – ca urmare a unei reforme a invatamantului pedagogic, care a dus la inchiderea mai multor scoli – se transfera in 1938 la Scoala Normala din Galati. De aici, vine la Bucuresti in 1941, unde absolva in 1945 Scoala Normala.
Asa cum marturiseste domnul Aurel Minea, momentul absolvirii Scolii Normale a reprezentat – pe o curba a optimismului functie de timp – un maxim indiscutabil. Si asta datorita convingerilor inoculate de profesorii de la catedra, conform carora dascalii sunt cei chemati, dar si haraziti, sa schimbe in bine fata satelor si a oraselor. Se angajeaza in invatamant, dar vremurile nu mai erau prielnice realizarii viselor celor pregatiti sa faca apostolat. Este mai intai invatator (din 1945), apoi profesor pana in 1958, cand il aflam “om de catedra” la Grupul Scolar al Uzinei Autobuzul (pe Sos. Viilor – Piata Pieptanari). In paralel, continuia sa-si desavarseasca studiile: in 1949, absolva cursurile Academiei Comerciale (A.S.E.), iar in 1956, Institutul de Transporturi din Bucuresti. Din 1958 pana in 1962, lucreaza ca inginer la Monetaria Statului. A vand o pregatire superioara atat ca economist, cat si ca inginer, este angajat in 1962 la Metalimportexport unde lucreaza pana in 1979. in aceasta perioada, este timp de patru ani (1968 – 1972), reprezentantul Metalimportexport la Agentia Economica de pe langa Ambasada Romaniei La Moscova.
Din 1979 pana in 1986, a Lucrat ca inginer la Uzinele Grivita Rosie, de unde a iesit la pensie. In curand octogenar, Aurel MINEA este astazi un om in plina putere, iar intr-o convorbire purtata cu dansul, te uimeste faptul ca un om atat de scolit (am socotit peste 21 de ani de scoala), de innobilat de anii de munca la catedra, in uzina, in comertul exterior, atat de umblat prin Lume, nu a uital nici o clipa satul natal, transformarile suferite in timp de acesta – din pacate nu intotdeauna in bine – insemnand tot atata durere pentru domnia sa.