An comemorativ-omagial Sf. Vasile

An comemorativ-omagial Sf. Vasile

An comemorativ-omagial Sf. Vasile

Cu acest prilej, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la propunerea Noastră, a declarat anul 2009, An comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare și al tuturor Sfinților Capadocieni. Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în Cezareea Capadociei din Asia Mică în anul 330 și a trecut la Domnul în anul 339. Părinții lui se numeau Vasile și Emilia și au avut nouă copii, dintre care cinci au devenit sfinți, împreună cu părinții lor și cu bunica lor, Macrina cea Bătrână. De fapt, toți cei nouă copii: cei patru frați și cele cinci fete, din familia lor, duceau o viață de sfințenie, evlavie, în dumnezeiască iubire, în rugăciune, milostenie și bună așezare a sufletului. Familia Sfântului Vasile cel Mare a fost o familie de sfinți. Frații Sfântului Vasile au fost: Sfântul Grigorie, Episcop de Nyssa, cel mai mare dintre ei; după el a urmat Sfântul Vasile, apoi Sfântul Navgratie, mare pustnic și făcător de minuni în pustia Sinaiului, și apoi Sfântul Petru, episcopul Sevastiei. Deci, trei ierarhi sfinți și un pustnic. Dintre fete, Sfânta Macrina a fost mai mare cu vârsta decât toți. Ea a ajutat pe mama lor, Emilia, la creșterea tuturor copiilor, învățându-i pe toți, din pruncie, dreapta credință în Hristos- Domnul3. Sfântul Vasile cel Mare a fost un om foarte afectiv și a simțit mereu nevoia comuniunii cu cei dragi, cu familia ori cu prietenii. Persoanele care au avut un rol major în creșterea și formarea sa erau: mama Emilia, doica Paladia, bunica Macrina, sora Macrina și unchiul Grigorie, care i-a fost ca un al doilea tată și protector4. Considerând familia o instituție de bază a societății, întemeiată de Dumnezeu prin crearea omului ca bărbat și femeie (Facerea 1, 27), Sfântul Vasile cel Mare acorda, în scrierile sale, o importanță deosebită relațiilor dintre membrii familiei: soț și soție, părinți și copii, frați și surori. De asemenea, Sfântul Vasile cel Mare face dese referiri la preocuparea pe care trebuie sa o aibă familia și Biserica față de creșterea și educația copiilor. În acest sens, este cunoscută lucrarea Sfântului Vasile cel Mare Către tineri, în care sfătuiește pe tinerii creștini să se pregătească din tot ceea ce mintea omenească și cultura universală, au alcătuit de-a lungul existenței umanității și să extragă, asemeni albinelor, numai polenul, lăsând la o parte ceea ce este dăunător sănătății morale a tinerilor5. Sfântul Vasile cel Mare este un mare dar pentru întreaga lume creștină, dar și pentru noi, românii, în special. El a desfășurat o frumoasă activitate misionară „nu numai în patria sa Capadocia, ci s-a ocupat și de situația creștinilor din Scythia Minor sau Dacia Pontica (Dobrogea), precum și de creștinii din Dacia Carpatica (geto-daco-romanii), ca și de creștinii goți, care locuiau în răsăritul Munteniei de azi și în sudul Moldovei”6. Fiind rudă și prieten cu Junius Soranus, guvernatorul sau comandantul militar al Scythiei Minor, Sfântul Vasile cel Mare a cerut acestuia să trimită în patrie, adică în Cezareea Capadociei, moaștele Sfântului Sava de la Buzău, mort ca martir pentru credința în Hristos, în răsăritul Daciei Carpatice, la 12 aprilie 372, fiind înecat în râul Buzău7. În epistolele sale adresate guvernatorului Soranus sau Episcopului de Tomis, Bretanion, Sfântul Vasile cel Mare își arată admirația pentru tăria credinței trăite de strămoșii noștri de la Dunăre și Mare. Primele obști monahale de la noi au fost organizate de ucenici și urmași ai Sfântului Vasile cel Mare, după regulile sale monahale. Dovada legăturilor sale cu pământul nostru străbun a fost recunoscută mai târziu și de Patriarhia Constantinopolului. Astfel, Sinodul Patriarhiei de Constantinopol, în timpul Patriarhului Sofronie, a decis la data de 10 octombrie 1776 ca Mitropolitul Ungrovlahiei (cu reședința la București) să poarte și titlul onorific de ”Locțiitor al Tronului episcopal din Chesareea (Cezareea) Capadociei”. Din anul 1925, acest titlu este purtat de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române8. În țara noastră, Sfântul Vasile cel Mare se bucură de o deosebită cinstire, numele de Vasile fiind foarte raspândit la români (aproximativ 615.000 de persoane poartă acest nume), iar în folclorul românesc, mai ales în colinde și plugușor, Sfântul Vasile cel Mare este așezat după Moș Crăciun, de-a dreapta Maicii Domnului sau locuind în aceeași Casă cu Dumnezeu. În noaptea de 31 decembrie 2008 spre 1 ianuarie 2009 și în ziua de Anul Nou, de sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare, să înălțăm rugăciuni de mulțumire lui Dumnezeu (Te-Deum) pentru binefacerile primite de la El în anul 2008 și să-I cerem ajutorul în toată lucrarea cea bună și folositoare pe care o vom săvârși în anul nou 2009.

Distribuie