Începând cu Duminica „Vameşului şi a Fariseului", calendarul ortodox consemnează intrarea în perioda premergătoare Paştelui. Numită după cartea în care sunt redate, pe larg, slujbele bisericeşti din acest răstimp, perioada Triodului se distinge prin specificul profund duhovnicesc şi de pocăinţă al conţinutului liturgic, toate pregătindu-ne pentru Patimile Mântuitorului Hristos, dar mai ales pentru Învierea Sa.Etimologic, cuvântul „triod" provine din grecescul triodion τριώδιον, format din cuvintele „tria" (τρια), trei, şi „odi" (ώδή), odă, adică cântare în trei ode / strofe. Practic, în viaţa liturgică, Triodul are două sensuri:

1. Triodul este una dintre cele trei mari perioade ale anului liturgic. Numită şi perioada prepascală, Triodul precede perioada Penticostarului (opt săptămâni de la Paşti) şi urmează perioadei celei mai lungi, Octoihul. Timpul Triodului ţine de la Duminica Vameşului şi Fariseului (astăzi) şi până în Sâmbăta Mare (înainte de Paşti), în total 10 săptămâni care ne pregătesc şi ne provoacă la o sinceră cercetare de sine şi la un serios demers al întregii noastre fiinţe pentru întâlnirea şi vieţuirea cu şi în Hristos cel răstignit şi înviat.
2. Triodul este şi cartea de cult care cuprinde cântările, citirile şi regulile tipiconale din perioada liturgică a Triodului. Denumirea cărţii provine de la numărul odelor (cântărilor / peasnelor) din canoanele utreniei acestei perioade. Spre deosebire de canoanele cuprinse în Octoih (carte) şi Minei (cărţi ce cuprind slujbele sfinţilor din fiecare lună) în Triod acestea nu sunt formate din opt (nouă) ode ci de regulă numai din trei. Compunerea celor mai multe canoane ale Triodului a fost făcută de Sfântul Teodor Studitul (†826) şi de fratele acestuia Iosif Studitul (†830), care au completat cântările mai vechi ale Sfinţilor Cosma al Maiumei şi Andrei Criteanul, din secolul al VIII-lea.

Cuprinde:

* 1 Duminicile pregătitoare
* 2 Postul Mare
* 3 Săptămâna Patimilor

Duminicile pregătitoare

Cele trei săptâmâni de dinainte de Postul Mare - care încep cu a patra duminică de dinainte de Postul Mare - reprezintă săptămânile pregătitoare. Fiecare din aceste săptămâni are o temă proprie, care se reflectă în lecturile din Sfânta Scriptură prescrise în aceste zile la slujbe sau la Sfânta Liturghie:

1. Duminica Vameşului şi Fariseului (Luca 18,9-14 - prima duminică a Triodului),
2. Duminica Fiului Risipitor (Luca 15,11-32), şi
3. Duminica Înfricoşatei Judecăţi (numită şi Duminica lăsatului sec de carne; Matei 25,31-46).
4. Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, numită şi Duminica iertării sau Duminica lăsatului sec de brânză - Matei 6,14-21.

În această perioadă premergătoare, Biserica ne pregăteşte pentru postire, dar ne şi introduce încet-încet în atmosfera Postului Mare. Săptămâna care urmează Duminicii Vameşului şi Fariseului este una de dezlegare la toate (nici miercurea şi vinerea nu se posteşte în această săptămână). Săptămâna care urmează Duminicii Fiului Risipitor este una normală - adică se posteşte miercurea şi vinerea. După Duminica Înfricoşatei Judecăţi, nu se mai mănâncă carne, ci doar ouă, peşte şi produse lactate.

Cu Duminica Izgonirii lui Adam din Rai se încheie această perioadă pregătitoare, a doua zi, luni, începând Postul Mare. Vecernia din seara acestei Duminici cuprinde un ritual al iertării, iertare pe care creştinii şi-o cer unii de la alţii şi şi-o dau unii altora la intrarea în Postul Mare. Această vecernie este prima slujbă a Postului Mare.

Postul Mare

Postul Mare începe în lunea care urmează după Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (sau Duminica lăsatului sec de brânză); Duminicile următoare poartă denumiri specifice, după cum urmează:

1. Duminica Ortodoxiei (Ioan 1,43-51),
2. Duminica Sfântului Grigorie Palama,
3. Duminica Sfintei Cruci,
4. Duminica Sfântului Ioan Scărarul şi
5. Duminica Sfintei Maria Egipteanca.

Săptămâna Patimilor

Postul Mare se încheie cu Duminica Floriilor (sau: Intrarea Domnului în Ierusalim), după care începe Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare, care precede Paştile.

sursa : www.episcopiagiurgiului.ro