Anul Nou bisericesc

Prima zi din Anul bisericesc este 1 septembrie, pentru că, după Tradiţia moştenită din Legea Veche, aceasta a fost prima zi a creaţiei.
Conform Sfintei Scripturi, Mântuitorul Şi-a început activitatea pământească atunci când, intrând în sinagogă, a citit cuvintele Proorocului Isaia, care profeţeau despre Sine: „Duhul Domnului peste Mine este, pentru ca M-a uns ca să binevestesc săracilor", tot în luna septembrie. O altă semnificaţie legată de acest termen derivă din faptul că de la 1 septembrie romanii calculau anii Indictionului.
Din punct de vedere social, în vechime, dar şi acum, anul avea alte repere. Erau cele două sărbători, cea de primăvară, a Sfântului Mucenic Gheorghe, şi cea din toamnă, a Sfântului Dimitrie. Aceste praznice, care se suprapuneau peste anotimpurile în care încep şi se încheie muncile agricole, aveau în vedere activitatea umană legată de cultivarea pământului.

          De multe ori ne întrebăm cum poate Biblia, o carte scrisă cu aproape două mii de ani în urmă, să rămână mereu actuală? Teologii ne răspund că, de fapt, acest lucru se datorează înţelepciunii dumnezeieşti care a aşezat în paginile sale adevăruri mereu valabile şi a îndemnat pe aghiografi să prezinte trăsături ale personalităţii umane care , ne place sau nu, rămân mereu aceleaşi. Însă, nu trebuie uitat că personajele, care sunt reprezentate în rândurile Cărţii Cărţilor sunt şi simboluri, prototipuri, ale fiecărei generaţii de oameni care s-au perindat în această lume dintru începuturi până în zilele noastre. Un astfel de exemplu îl reprezintă şi episodul tăierii capului Sfântului Ioan botezătorul.

Scoatere Sfintei Cruci s-a instituit la dorinta comuna a ortodocsilor greci si rusi, intru praznuirea biruintei simultane pe care au repurtat-o rusii asupra bulgarilor si grecii asupra sarazinilor. Pe 1 august, la Constantinopol era scos in procesiune lemnul Sfintei Cruci, din Palatul Imperial pana la catedrala Sfanta Sofia. De aici se faceau pana pe 15 august diverse procesiuni pentru a-i feri pe crestini de suferinte si boli.

Aceste versuri scrise de Adrian Paunescu , descriu poate cel mai bine dorinta arzatoare de a tine linga noi pe cei mai dragi , pe cei de neinlocuit pentru unii dintre noi , pe ingerii cei mai buni in acesta lume , o adevarata oda pentru " nepretuitii parinti ". Din pacate unii dintre noi nu stiu sa-i pretuiasca asa cum se cuvine decand atunci cand ei nu mai sunt. Se cuvine asa cum zicea si Octavian Paler : "Atunci cand ne despartim de cineva , sa o facem asa de parca nu ne-am mai intalni niciodata " .