ȘTIRI

           Credincioşii ortodocşi încep pregătirea duhovnicească pentru Naşterea Domnului. Postul Crăciunului este unul luminos, întrucât în Postul Naşterii Domnului, care ţine 40 de zile, sunt numai pomeniri ale bucuriei, ale nădejdii de bucurie. Ca orice post, în primul rând el trebuie să reprezinte o abţinere de la toate lucrurile rele, care ne îndepărtează de Dumnezeu şi de oameni. Însă, odată cu gândurile noastre, în post ne angajăm şi la o disciplină în ceea ce priveşte hrana. Ne folosim numai de hrana vegetală şi, în zilele hotărâte pentru dezlegare, folosim peşte şi untdelemn. Astfel, din punctul de vedere al alimentaţiei, Postul Crăciunului este mai uşor faţă de cel al Paştelui, având multe dezlegări la peşte, ulei şi vin.

 

                 Astăzi, 7 septembrie 2014, în ziua ante-prăznuirii Sfintilor Arhangheli, cu binecuvântarea PS. Ambrozie, Episcopul Giurgiului, Parorhia Hulubesti de Sus, Protoieria Giurgiu iși sărbătoreste hramul. Astfel, începand cu orele 16:00, s-a săvârşit de către un sobor de preoţi Slujba Vecerniei unita cu Litia.

                                          

 

Sfaturi în legătură cu moartea omului:

citirea stâlpilor, înmormântarea și parastasele

 

 1) Citirea stâlpilor

În zilele de până la înmormântare, preotul este chemat de familie, de regulă după amiaza sau seara, pentru a săvârşi "slujba stâlpilor". Această slujbă este o rugăciune scurtă pentru sufletul celui răposat, la care se adaugă citirea unor părţi din cele patru Evanghelii. Pentru aceasta, se pregăteşte din vreme o căţuie în care se aprinde cărbune şi se pune tămâie, care este dată la vremea cuvenită preotului pentru a tămâia trupul mortului.

De reţinut:

 

   -In ultima vreme am observat o inovatie venita din parte unor crestini, care in incercarea de a reduce cheltuielile prilejuite de o inmormantare, solicita la sfarsitul slujbei ca preotul sa storpeasca cu vin o prescura in plus deoarece nu mai pot face  pomana la 9 zile.  Aceasta cerere nu poate substitui slujba (rugaciunile) ce trebuie sa se tine la 9 zile. Este ca si cum noi ne-am satura la masa dar mai mancam o paine in plus ca sa nu mai mancam si saptamana viitoare. "Inventatorii" acestui obicei nu fac deosebirea intre slujba parastasului (rugaciune) si ceea ce se imparte pentru sufletul mortului. Ei merg pe principiul :" decat sa traiesc cu constiinta neimpacata ca nu mi-am facut datoria, mai bine ma amagesc ca mi-am facut datoria fata de cei dragi astfel." Daca am merge pe acest principiu inseamna ca am putea aduce 10 prescuri si astfel am rezolvat toate pomenile si rugaciunile pana la 7 ani ! Suntem constienti ca vremurile sunt grele, dar in toata saracia putem face un parastas la biserica, unde in rugaciunile ce se fac la slujba parastasului preotul ii pomeneste pe cei dragi ai nostri, rugandu-se pentru cei care au plecat dintre noi, putem sa facem cateva pachete pe care sa le impartim dupa ce acestea sunt binecuvantate de preot.

Vineri 10 octombrie , cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Ambrozie, în biserica parohiei Hulubești de Jos s-a săvârşit slujba Sfântului Maslu de către Pr. Iosif Stan parohul bisericii si P.C. Pr. Ionut Bobirca parohul bisericii Hulubesti de Sus. 

                           

           Biserica invata ca viata omului nu se sfarseste odata cu moartea trupului. De aceea, crestinii nu-si uita mortii dupa ingroparea lor, ci se preocupa de rugaciuni pentru ei si de pomenirea numelui lor. Soroacele de pomenire individuala a mortilor in Biserica Ortodoxa sunt urmatoarele:

 

La 3 zile dupa moarte (care coincide, de regula, cu ziua inmormantariii), in cistea Sfintei Treimi si a Invierii din morti a Mantuitorului a treia zi.

La 9 zile dupa moarte, "ca raposatul sa se invredniceasca de partasia cu cele 9 cete ingeresti si in amintirea ceasului al noualea, cand Domnul, inainte de a muri pe cruce, a fagaduit talharului raiul pe care ne rugam sa-l mosteneasca si mortii noastrii". 

La 40 de zile (sau sase saptamani), in amintirea Inaltarii la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile dupa Inviere, "pentru ca tot asa sa se inalte si sifletul raposatuluila cer". 

La trei, sase si noua luni, in cinstea Sfintei Treimi

La un an, dupa exemplul crestinilor din vechime care in fiecare an praznuiau ziua mortii martirilor si a sfintilor, ca zi de nastere a lor pentru viata de dincolo. 

In fiecare an, pana la 7 ani de la moarte, ultima pomenire anuala amintind de cele 7 zile ale creatiei.